SPECTACOL-LECTURĂ

TEXT: Radu Stanca 

DISTRIBUȚIE: Alexandrina Halic și Ionuț Grama

UNIVERS SONOR: Luiza Zan

DESIGN SCRISORI: Valeria Cristia

REGIE și ADAPTARE TEXT: Amalia Iorgoiu

DURATĂ: 1h 15min

Poezia are forme și forme. Uneori se distinge prin ritm și rime dar deseori trece dincolo de formele sale clasice și devine doar o stare, emoție sau simțire. 

Scrisorile lui Radu Stanca către soția sa, Doti, sunt poezie a iubirii, a împlinirii prin iubire. O iubire ce transcede toate granițele verosimilului și face posibilă întâlnirea cu ea, în orice zi, orice an, printr-un EL și o EA.

Vom asista la o întâlnire peste timp între Radu, Doti și iubirea lor. Oare, iubirea, azi, se mai vede, se mai simte, se mai trăiește la fel ca atunci?

M-am tot întrebat și încă mă întreb, dacă mai există astfel de iubiri, unice și totale. 

Doti (Dorina Stanca) este pentru Radu Stanca, cea care-l împlinește, atât pe plan profesional cât și uman. E Anima sa, care l-a îsoțit încă din copilărie și care capătă chip prin ea. Ea, Doti, e cea care îi dă sens – “Ești, de acum înainte, înțelesul meu cel mai intim. Ești sensul meu adevărat – și dincolo de orice granițe terestre ești îndumnezeirea mea; mântuirea mea. Cu tine dobândesc nu numai un rost, dar și un loc printre binecuvântații lumii – căci tu îmi aduci fericirea. A fi fericit e ceea ce face pe om, om. […] Vii în viața mea, Doti, cu aură de oracol – vii mântuitoare și eliberatoare. Vii să mă eliberezi de neliniștile mele neroditoare, de rătăcirile mele inutile, de risipirile mele neconsistente. Vii să mă eliberezi de vrajba mea cu mine însumi – vii să-mi aduci neliniști creatoare, adâncime plină de fecunditate, pace cu mine însumi. Vii să-mi aduci un rost; un rost de artă și viață. ” 

Cred că sufletele lor se veghează permanent, chiar și acum.
Amalia Iorgoiu